strivit de toamnă
salcâm tăcut, orb soarbe
din cuiburi ploaia.
singur pe trepte încerc
sa iau din cuier luna.

cătun de munte;
la deal, in urma ploii
car innămolit.
se duc rândunelele…
numai cornul te strigă

surâsul toamnei
prin pădurea de ştejar.
cad perdelele-
din zare in zare curg
lacrimile tale dulci

valuri de ceaţă
evantai rotund prin nori;
ţigani la poartă-
de la mine la tine:
linia destinului.

sclipiri de toamnă,
luna soarbe tristeţea
crizantemelor.
fluturi urcă, coboară-
departe-i inima ta.

cărări din oase
spre peştera urşilor-
amurg de toamnă,
valuri de munţi te cheamă-
ecou de dor amăgit.