luni, 5 noiembrie 2007


@@@@@@


strivit de toamnă
salcâm tăcut, orb soarbe
din cuiburi ploaia.
singur pe trepte încerc
sa iau din cuier luna.
@@@@@@


cătun de munte;
la deal, in urma ploii
car innămolit.
se duc rândunelele…
numai cornul te strigă
surâsul toamnei
prin pădurea de ştejar.
cad perdelele-
din zare in zare curg
lacrimile tale dulci




valuri de ceaţă
evantai rotund prin nori;
ţigani la poartă-
de la mine la tine:
linia destinului.




sclipiri de toamnă,
luna soarbe tristeţea
crizantemelor.
fluturi urcă, coboară-
departe-i inima ta.
cărări din oase
spre peştera urşilor-
amurg de toamnă,
valuri de munţi te cheamă-
ecou de dor amăgit.
noapte de toamnă,
popas la cotul vremii;
stele-n balans
şoptesc prin praful de nori:
“ Li, cât de mult de iubesc!”
cântec de toamnă,
in priviri tresar flăcări
ploaie măruntă
frânge un blând curcubeu
adormit pe sânul tău.