GUSTAV KLIMT

poeme

poeme

poeme vizuale osificate 

 vremea cuvintelor de leac a trecut 

 nucii se bat 

 numai frunzele sângerează 

 sub vântul necruțător al blasfemii

spiritul poemului

orașul scufundat 

 în murmurul caligramelor 

 spiritul poemului 

 reînnoit la fiecare vecernie 

 să nu scape la vale 

 încă un cui în roata clarviziunii 

adevăr

adevăr crud 

adevăr rece 

domesticit de înțelepciune 

dincolo de zmeiele barbariei 

carul lui Ilie plin de păpușoi

tunet

 tunet târziu 

 visătorul cere drept de azil 

 în vidul dansurilor inițiatice- 

 pentru a înțelege cronica 

 trebuie să dezmembrezi structura favorurilor 

delir

 deliruri sculptate în patima toamnei 

 celebrează 

 în scurgerea împietrită a timpului 

 ziua recoltei- 

 în reluare 

 versuri din poezia de stradă 

silabisind

 silabisind 

 spre semnul de rămas bun 

 al rândunelelor- 

 în farfuria de dulceață 

 aroma gutuii