întâmplătoare versuri

 fulguiri ale unor zboruri

 pe-ntinsul mării

 

 fete-n rochii  de mătase

  de culoarea algelor

 aleargă printre valuri

 atât de limpede se văd

 încât

 și pietrele

 par pârguite și zemoase

 

 fără să clipească

 câțiva tineri

 sorb stropii dulci

 din 

 strânsoarea privirii

sus 

 sub spumegările ultimei clipe

 cuvintele devin nefirești de grele

 omul și gropa lui

 o steganografie

 pe un ciob de retină 

poate fi adus înapoi 

  pedepsit

 îmbrăcat în pijamaua cu dungi albastre

 i se poate smulge gimpele din inimă

 pus

  la adăpostul unei rugăciuni 

închipuiri

 oglindite-n geamul azilului

 

 timpul

 sluțește șoaptele

 urcă târâș 

 prin tuburi de orgă

 soarbe sosurile dulci ale pământului

 se rostogolește

 apoi

 c-un aer posac 

 în neant

trecând marea înapoi

  c-un pas înainte

răsfirăm norii

   pe toiagul de pe umăr

 atârnă o pasăre aproape  moartă

 un grai ascuțit de dezamăgiri

 un  tril desăvârșit de repetate lovituri

înfiorează depărtările

 

   nod în gât

 noe suspină

 de parcă ar mai fi o noapte identică cu această