mergând spre sâmburele desfoliat al veşniciei
nimicul pare o trufanda de toamnă
golul miroase a gutuie
puful puţin radioactiv
nu afectează zborul spiralat al gândului

luna şi-a trimis varcolacii să bântuie viile
ceaţa
îngroapă sub pleoapă muţenia frunzelor
suspinul cocorilor

Text





păianjeni ţes din frunze uscate
o cergă tăcerii
cai înaripaţi aleargă pe o câmpie de stele
pe banca stropită de lacrimi
dorm suflete de greierii





----------------------------------------

am uitat să sorb bucuria acestei clipe de toamnă

am uitat în negura dimineţilor

înţelesul adânc de trăire

îmi amintesc totuşi că am jefuit de frunze un copac

l-am lăsat sărac fără orizont şi fără ascunziş pentru păsări.

m-am impodobit cu crengi
trilul pasarilor l-am intins p buze
prin ploaie

am plecat fara sa ma uit inapoi

pe straine străzi

fredonând un refren

respiraţii de toamnă

lava dorurilor

ţâşneşte din veşnicii

ascunse

în nervuri de frunze

durerea nu se mai simte

e o flacără

Caiet de desen-Lucian Blaga

Găseşti mai multe fotografii ca aceasta pe reţeaua literară