tăcerea
ferecată-n țipat de
prunc
țâșnește
în chip de lăcustă
trudă
peste
pleoapele obosite
pași șovăitori
mâini neîndemânatice
dacă vii dinspre
leagănele
singurătății
un suflu albrăstrit
de comete
te va întâmpina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu